Aduşi de pe plajă, deveniţi campioni

Poporul danez a aşteptat opzeci şi patru de ani pentru a sărbători un titlu continental. Acesta a venit în momentul în care nimeni nu se aştepta ca Danemarca să primească un loc în cadrul Campionatului European din 1992.

,,Alb-roşii” au terminat grupa de calificare pe poziţia a doua, în spatele Iugoslaviei; în consecinţă, jucătorii danezi şi-au făcut planuri de relaxare pe plajă. Ȋnsă, pentru că a izbucnit razboiul civil în Iugoslavia, această ţară a trebuit să renunţe la locul său din prima grupă. Organizatorii lui Euro 1992 au invitat Danemarca la această competiţie şi au repartizat-o în grupa A.

Danemarca a început turneul uşor, cu un 0-0 contra Angliei, a urmat o înfrângere în faţa ţării gazde Suedia şi o mare victorie cu Franţa. Locul doi i-a adus o semifinală cu Olanda, campioana en-titre. Un 2-2 în timpul regulamentar şi Henrik Larsen ducea echipa în faţa loviturilor de departajare. Nicio lovitură nu a fost ratată de ,,alb-roşii”, iar persoana de la care se aştepta cel mai mult, Van Basten, îngenunchează împreună cu echipa, ratând penalty-ul. Ȋn faţa aproape a 38 de mii de spectatori, Danemarca trece de campioana mondială Germania, devenind pentru prima dată Campioană Europeană.

Poate cel mai important jucător danez al tuturor timpurilor este Michael Laudrup. Danezul a deutat la naţionala mare în ’82 şi timp de 16 ani a strâns 104 meciuri marcând 37 de goluri. Cluburile de elită la care a activat au fost Juventus, Barcelona, Real Madrid, Laţio, mijlocaşul ofensiv încheindu-şi cariera de fotbalist la Ajax Amsterdam.

Grupa B a Campionatului European din această vară îi aduce în companie două dintre formaţiile pe care Danemarca le-a eliminat în anul în care s-a proclamat campioană: Olanda şi Germania. Portugalia este formaţie care completează cvartetul.

Miracolul lui Sir ,,Bobby” Charlton şi cucerirea titlului Mondial

Titlul care-i lipseşte din palmares acestei ţări este cel care va fi aprig disputat în Polonia şi Ucraina. Favorita primului loc se pierde în semifinale mai tot timpul.

Anglia va împlini în luna noiembrie 140 de ani de la disputarea primului meci oficial recunoscut de FIFA. Scoţia remiza pe 30 noiembie cu vecinii săi. Ȋnainte cu doi ani, Asociaţia de Fotbal Englez a organizat o partidă contra aceleiaşi rivale, una neoficială.

Trofeul cel mai important din Lume a fost cucerit de englezi chiar pe teren propriu în 1966. Au terminat grupa pe prima treaptă; în sferturile de finală, Argentina nu i-a făcut faţă – un scurt 1-0 şi Anglia avansa în semifinale. Aici întâlnea Portugalia lui Eusebio; chiar dacă atacantul numărul unu al lusitanilor marchează, englezii se impun 2-1.

Marea finală a adus dramatismul în Marea Britanie. Germania deschidea scorul prin Haller; a replicat Hurst şase minute mai târziu printr-un gol controversat şi astăzi; mingea a lovit barea transversală şi apoi a poposit pe linia porţii în interior. Anglia a preluat conducerea prin Peters însă Weber egalează cu două minute înaintea fluierului final. Geoff Hurst a adus bucuria compatrioţilor, marcând de două ori şi confiscând trofeul.

Ȋn faţa acestui parcurs, locul patru la Mondialul din Italia şi cele două locuri trei la Europenele din ’68 şi ’96 par a fi nişte eşecuri.

Fără înfrângere, ,,leii” se impun în cinci partide din grupele de calificare şi remizează de trei ori. De pe poziţia unu se califică în grupa D, alăturându-se Ucrainei, Suediei şi Franţei. Două meciuri vor fi disputate de Anglia la Donetsk, cu Franţa şi Ucraina. Oboseala va fi mare pentru că între cele două se va infiltra un al treilea la Kiev contra Suediei. Frank Lampard, Wayne Rooney, Joe Hart şi Steven Gerrard încearcă să facă ceea ce generaţia lui David Beckham nu a reuşit – cucerirea titlului care lipseşte din palmaresul unei mari puteri fotbalistice.

O viaţa de adolescent a jucat fotbal la Manchester United. Bobby Charlton… Sir Robert Charlton este unul dintre câştigătorii Campionatului Mondial în 1966. Fostul mijlocaş, acum în vârstă de 74 de ani, a fost ,,Balonul de Aur” al Europei în acelaşi an. Supravieţuind unui tragic accident aerian în care au decedat 23 de persoane, Sir Bobby s-a impus prin dribling, pasele filtrante şi rezistenţă. Ȋn cele 106 partide la naţionala albionului a înscris 49 de goluri. Regina Angliei l-a decorat cu ordinul de ,,Commander of the Most Excellent Order of the British Empire”.

Succes din doi în doi ani

Pornind outsideri, cehii termină competiţia între primele patru formaţii o dată la doi ani. Petr Cech, portarul care incearcă să nu ia goluri.

Cehoslovacia a fost o forţă a fotbalului, impunându-se la Europeanul din 1972, terminând de două ori pe podium( 1960, 1980 – locul trei) şi având două poziţii de finalistă a Lumii în ’34 şi ’62. Formaţia compusă din Cehia şi Slovacia s-a desfiinţat în 1990.

Istoria echipei naţionale a Republicii Cehia este foarte scurtă. Despărţindu-se de Slovacia, Cehia şi-a făcut apariţia la toate Campionatele Europene. La nivel mondial, ,,naţionaliştii” au participat doar la un singur campionat, având o evoluţie modestă.

Anglia, ţara în care Cehia a debutat la un campionat continental i-a adus locul doi. Germanii i-au învins cu 2-0 pe cehi în primul meci din grupe; a urmat victoria cu Italia, înscriind Nedved şi Bejbl iar meciul cu Rusia în care Smicer aducea calificarea egalând cu două minute înaintea finalului de partidă a propulsat echipa în sferturi. Dacă în meciul cu Portugalia, Poborsky a calificat uşor formaţia sa, în semifinalele cu Franţa doar loviturile de pedeapsă au putut face departajarea. Ȋn finală, nemţii s-au impus cu 2-1 chiar dacă Berger a deschis scorul.

Ȋn toate participările cehii au acumulat 38 de puncte având 11 victorii, 5 egaluri şi 9 înfrângeri. Ȋn grupa de calificare, Cehia a remizat cu Scoţia şi a fost înfrântă o dată de Lituania şi de două ori de Spania. Terminând pe poziţia a doua, cehii au trecut cu brio prin barajul contra Muntenegrului, impunându-se cu scorurile de 2-0 şi 1-0. Cehia va disputa partidele de la Euro 2012 contra Rusiei, Greciei şi Poloniei la Wroclaw.

Pavel Nedved şi Karel Poborsky au fost jucătorii care au ajutat echipa anului 1996 să ajungă în finală. Ambii au avut trasee asemanătoare, jucând la marile cluburi ale Europei, Manchester United, Benfica, Lazio, Juventus. Actuala generaţie este condusă excelent din poartă de către Petr Cech. Portarul titular al lui Chelsea cu o experienţă impresionantă în marile competiţii încearcă să îşi ghidezee fotbaliştii, avându-l în atac pe Milan Baros.

Nu le prieşte competiţia europeană

Contrastul dintre participările la cele două mari competiţii nu îi sperie pe nordici. Zlatan Ibrahimovic încearcă anul acesta să îi călăuzească pe compatrioţii săi spre cucerirea titlului suprem.

Suedia a participat la 11 Campionate Mondiale, făcându-şi debutul în 1934. A terminat pe poziţia a doua când a fost gazdă, în ’58. Formaţia care a frânt visele tuturor suedezilor a fost Brazilia, administrând Suediei un 5-2 în marea finală. Celelalte două locuri trei( 1950 şi 1994) şi poziţia a patra din 1938 atestă faptul că Suedia se simte foarte bine la Mondiale.

Suedezii au fost semifinalişti ai Campionatului European la ediţia pe care a susţinut-o pe tărâm propriu. Câştigănd o grupă din care mai făceau parte Danemarca, Franţa şi Anglia, Suedia este stopată în semifinale de către Germania. Aceasta a fost prima participare a ,,galben-albaştrilor” la un campionat continental.

Doar patru europene au bifat nordicii; pe cele din 1992, 2000, 2004 şi 2008. Zestrea lor nu este prea sonoră, din 14 meciuri având patru victorii, cinci egaluri şi cinci înfrângeri, acumulând 15 puncte.

Parcursul calificării la Euro 2012 este simplu: doar două înfrângeri, una în Ungaria şi cealaltă în Olanda; nici un egal şi opt victorii, acestea au adus trupa lui Zlatan Ibrahimovic în grupa D alături de Ucraina, Franţa şi Anglia. Stabilindu-şi tabăra la Koncha-Zaspa, suedezii dispută toate cele trei meciuri în capitana Ucrainei începând cu ţara gazdă şi terminând cu Franţa.

Printre jucătorii de top ai ,,galben-albaştrilor” Martin Dahlin, Kennet Andersson, Olof Mellberg, Marcus Allback sau Fredrik Ljungberg se remarcă două mari talente, Henrik Larsson şi Zlatan Ibrahimovic. Primul şi-a încheiat cariera de fotbalist în 2009. Larsson a trecut în carieră pe la cluburi blazate precum Fayenord, Celtic Glasgow sau Barcelona. Este un adevărat erou pentru ,,catolici” înscriind 174 de goluri în cele 224 de partide susţinute în şapte ani de carieră la clubul scoţian.

Despre cel de-al doilea se spune ca aduce cu el şi puterea de a câştiga campionate naţionale: Ibra are în palmares titlul de campion la absolut toate formaţiile pe la care a trecut. Atacantul în vârstă de 30 de ani a jucat la echipele Malmo, Ajax Amsterdam, Juventus Torino, Barcelona şi AC Milan.

Campioni sub o altă denumire

Ruşia trăieşte din amintirea Uniunii Sovietice, atunci când domina lumea fotbalului. La zece ani de la dobândirea numelui ţării, Arshavin şi Pavlyuchenko încearcă să depăşească locul trei obţinut în Austria şi Elveţia.

Când vorbesc despre Rusia mă refer la două etape ale acestui stat. Sub denumirea de Uniunea Sovietică în perioada 1960-1992, Rusia împreună cu alte state sovietice a cucerit titlul de campioană europeană în 1960. De trei ori a obţinut locul doi şi o dată locul al patrulea.

Abia începând din ’92 putem vorbi despre Rusia în fotbal. La Moscova, pe 16 august, ruşii s-au impus cu 2-0 împotriva Mexicului în primul meci sub această nouă denumire. Are două calificări la Mondiale şi a ratat doar un singur European, pe cel din 2000.

La pecedentul Campionat European ţarii au impresionat, terminând pe poziţia a treia. Au început grupa cu o înfrângere în faţa Spaniei, 1-4. Konstantin Zyryanov a adus fericirea în tabăra rusă, golul său aducând victoria în faţa Greciei. A urmat meciul decisiv contra Suediei; Pavlyuchenko şi Arshavin au înscris şi Suedia era eliminată. După un 1-1 în minutele regulamentare, Rusia şi Olanda au ajund la loviturile de departajare. Zeiţa Fortuna i-a propulsat pe ruşi în sferturi de finală, singura lor mare realizare ca stat. Ȋntâlnind a doua oară Spania, Rusia a fost spulberată cu un 3-0 de către viitorii campioni europeni.

Andrei Arshavin şi Roman Pavlyuchenko sunt doi jucători care nu pot fi diferenţiaţi prea mult. Sunt doi lideri ai Rusiei care vor încerca să tragă după ei echipa spre un mare succes. Asrhavin este împrumutat de Arsenal la Zenit Sankt Petersburg. După ce a trecut pe la Tottenham, Pavlyuchenko activează la Lokomotiv Moskova. Ȋn perioada 2003-2008, atacantul de 30 de ani se antrena în curtea clubului Spartak Moscova. Roman are 20 de goluri marcate pentru echipa naţională, iar Andrei 17.

Rusia a terminat grupa de calificare pe prima poziţie, devansând Republica Irlanda cu două puncte. Drumul spre calificare în sferturi începe la Wroclaw în meciul de deschidere contra Cehiei. Pentru următoarele două partide ruşii se mută la Varşovia, acolo unde întâlnesc Polonia şi apoi Grecia.

Ȋncurcaţi în propria istorie

Croaţia a disputat două meciuri oficiale în 46 de ani; jucătorii au devenit eroi naţionali în 1998, fiind conduşi din teren de Davor Suker.

FIFA a recunoscut o partidă oficială a ,,alb-roşilor” în 1940. Fiind anexată Iugoslaviei, istoria Croaţiei a fost întreruptă timp de 46 de ani. Ȋn 1990, recăpătându-şi independenţa, croaţii îi înving pe americani la Zagreb cu 2-1.

Au participat la primul lor Campionat European în ’96 şi de atunci nu au ratat decât un singu campionat continental, pe cel din ,,ţările de jos” în 2000. Ȋn cele patru participări la Euro, Croaţia a strâns 11 meciuri având cinci victorii, trei egaluri şi tot atâtea înfrângeri, acumulând 18 puncte.

Trei Mondiale consecutive au fost bifate de către ,,alb-roşii”; cea mai smnificativă prezenţă a fost la prima apariţie pe scena mondială. Ȋn Franţa anului 1998, Croaţia cucerea medalia de bronz, impunându-se în faţa ,,portocalelor”; viitoarea campioană i-a stopat din drumul lor spre finală.

Emblema fotbalului croat este Davor Suker, cel care a fost golgeterul Campionatului Mondial din ,,Hexagon”. Atacantul acum în vârstă de 44 de ani a trecut pe la echipe precum Dinamo Zagreb, Sevilla, Munchen 1860, West Ham United sau Arsenal. Cel mai important club la care a activat este însă Real Madrid alături de care a cucerit Liga Campionilor în 1998. Dario Srna, Luka Modric, Ilica Olic sau Eduardo vor să aducă aceeaşi fericire în ţară precum a reuşit-o generaţia de aur.

Compatrioţii lui Suker au terminat pe doi grupa de calificare la Euro 2012, dar s-au impus în barajul cu Turcia. Ȋn grupa C, Croaţia va disputa primele două meciuri la Poznan, aici întâlnind Republica Irlanda şi Italia; cel mai dificil meci îl va avea contra Spaniei la Gdansk.

Echipa îceputului mileniului trei

Portugalia se simte foarte bine la turneele europene. Doi jucători au fost laureaţi cu premiul de ,,Cel mai bun jucător al lumii’’, Figo şi Cristiano.

Istoria i-a propăvăduit cu un loc trei la Mondialele din 1966 şi o semifinală în 1988 la European.Portughezii au crescut la nivel de echipă naţională când în scenă a început să-şi facă prezenţa generaţia ,,de aur’’ condusă de Luis Figo; sferturile de finală ale Campionatului European din Anglia le-au dat încredere. Patru ani mai târziu, Portugalia se oprea în semifinale, fiind întrecută de viitoarea campioană.

,,Navigatorii’’ nu au reuşit să îşi adjudece trofeul disputat pe teren propriu, revelaţia Europeanului din 2004 învingându-i în prelungirile finalei. Doi ani mai târziu, premiul ,,Echipa cu cel mai frumos joc’’ nu le-a stâmpărat amarul înfrângerii din semifinale. A urmat un campionat continental acceptabil, terminat pe patru, fiind învinşi de o nouă campioană, Spania – pare a fi ghinionul portughez.

Drumul spre Euro 2012 a fost anevoios. Portugalia a terminat pe locul doi o grupă în care trebuia să se impună fără mari probleme, ţinând seama de valoarea echipei. Totuşi, Danemarca a surclasat o formaţie care în ultima partidă a fost avantajată doar de numărul mare de goluri marcate în detrimentul Norvegiei. Locul doi i-a dus pe portughezi la barajul în care au remizat cu Bosnia şi Herţegovina în Bosnia; lusitanii au făcut show la Lisabona; Ronaldo şi Postiga câte două goluri, Nani şi Veloso au pecetluit o victorie de 6-2 care îi ducea spre Polonia şi Ucraina.

Cristiano Ronaldo dos Santos Aveiro este vedeta echipei. Jucătorul lui Real Madrid este căpitanul şi numărul unu în echipa Portugaliei. Ȋn vârstă de 27 de ani acesta are în palmares o cupă a Ligii Campionilor obţinută cu Manchester United în 2008. Cu toate acestea, Pauleta este cel care are cele mai multe goluri marcate pentru naţională, cu 15 mai multe decât Cristiano.

Cele 88 selecţii ale sale sunt umbrite de cele 127 ale lui Luis Figo. Există mari asemănări între cei doi: ambii au fost desemnaţi de FIFA ,,Cel mai bun jucător’’, Figo în 2001, Cristiano şapte ani mai târziu. Ȋn 2000, Luis cucerea ,,Balonul de Aur’’, Cristiano imitându-l nouă ani mai târziu.

A participat la cinci Campionate Europene şi în 23 de partide Portugalia a strâns 35 de puncte, disputând o singură finală. Grupa B în care a fost repartizată anul acesta este una foarte grea; Germania este vicecampioană continentală şi primul meci disputat la Lvov va fi dificil; Portugalia îşi poate lua revanşa în faţa Danemarcei în meciul doi. Ultimul va conta în calificarea în sferturi, dar vicecampioana mondială va fi o nucă tare care rebuie spartă la Harkov.

O ţară ,,ruptă’’ în două

Prima echipă ce nu a făcut parte din Regatul Unit al Marii Britanii şi a învins Anglia la ea acasă este Republica Irlanda. Se întâmpla în 1949, iar bunicul i-a povestit această întâmplare de nenumărate ori lui Robbie Keane.

Din 1882 până în 1924, Irlanda a avut o singură echipă de fotbal. S-a divizat însă în Republica Irlanda şi Irlanda de Nord din cauza disensiunilor politice.

Singura performanţă fotbalistică notabilă a Republicii Irlanda este calificarea în sferturile de finală ale ,,Copei del Mondo’’ din 1990. O tristă amintire pentru români, pentru că în optimi irlandezii au trecut la penalty-uri de echipa României. Drumul Republicii s-a întrerupt în următoarea fază, ţara gazdă impunându-se la Roma cu 1-0.

,,Băieţii în verde’’ au o singură calificare la întrecerea continentală. Germania ’88 este campionatul şi din trei partide au strâns trei puncte; au reuşit să învingă codaşa grupei, Anglia şi să facă un egal cu ocupanta locului unu în grupa-i, Uniunea Sovietică.

La vârsta de 31 de ani, Robert David Keane este starul echipei verzi, chiar dacă recordmanul de selecţii este portarul Shay Given. Robbie a marcat 53 de goluri pentru echipă şi a trecut prin curtea celor mai mari cluburi din Scoţia(Celtic Glasgow) şi Anglia(Liverpool).

Pentru cea de-a doua apariţie la un Campionat European, Republica Irlanda nu prea are mari şanse de izbândă, mai ales că face parte din grupa C alături de Spania, Italia şi Croaţia. Toate cele trei partide le va desfăşura în Polonia; la Poznan pe 10 iunie în compania Croaţiei; la Gdansk contra Spaniei patru zile mai târziu şi iarăşi la Poznan cu Italia.

Cu gândul la ’74 şi ‘82

Au trecut cincizeci şi trei de ani de la înfiinţarea Federaţiei Poloneze de Fotbal până la obţinerea unei mari performanţe: locul trei la Mondialul din 1974. Robert Lewandowski îi calcă pe urmele marelui Grzegorz Lato.

Campionatul Mondial din Germania; şoc pentru toţi iubitorii acestui sport; Polonia, o necunoscută în fotbalul mare ocupă locul trei după ce învinge în finala mică pe Brazilia, singurul gol fiind marcat de Grzegorz Lato. Totul a pornit încă din meciul de calificare când polonezii i-au eliminat pe englezi învingându-i pe Wembley.

Impunându-se în toate partidele din grupă(3-2 cu Argentina, 7-0 cu Haiti şi 2-1 cu Italia),  Polonia face pasul spre optimi, se impune în faţa Suediei şi acelaşi lucru îl face în sferturi contra Iugoslaviei. Sorţii îi scot în drum Germania, viitoarea campioană şi polonezii se mulţumesc doar cu meciul decisiv pentru medalia de bronz.

Opt ani mai târziu, ,,vulturii albi’’ reuşesc să repete izbânda din ’74. Au început cu două egaluri simetrice, 0-0 cu italienii şi camerunezii. Ȋn ultimul meci al grupei, Polonia trece cu 5-1 de Peru. Belgienii şi ruşii sunt înfrânţii alb-roşiilor; Italia îşi ia revanşa în semifinale, iar echipa înfrântă cucereşte încâ o data medalia de bronz după o partidă fabuloasă contra Franţei.

Cel mai important jucător polonez al tuturor timpurilor este  Grzegorz Boleslaw Lato. Atacantul născut la Malbork a înscris 45 de goluri în 100 de partide pentru echipa Poloniei. Cele mai importante au fost cele şapte marcate la Mondialul German, unde Lato a fost golgeterul. Cu el în formaţie, ,,vulturii albi’’ şi-au adjudecat două locuri trei. Fostul atacant, acum în vârstă de 62 de ani, este preşedntele Asociaţiei de Fotbal a ţării sale.

Urmaşul lui Lato este un actual jucător al Borussiei Dortmund, Robert Lewandowski; atacantul în vârstă de 21 de ani a făcut pasul spre fotbalul mare în 2008 când Legia Varşovia l-a remarcat. Nu a stat decât doi ani la echipa poloneză care l-a cedat în campionatul Germaniei. Aici, Lewa s-a dezvoltat frumos, a crescut în joc, a învăţat ce înseamnă să joci pe postul celui de-al doilea atacant, dar şi cum să înscri aproape meci de meci. Născut la Varşovia, Robert a debutat cu gol în echipa Poloniei. A fost desemnat jucătorul polonez numărul unu în 2011.

Anul acesta, polonezii speră ca Lewa şi compania să facă un turneu impresionant, turneu disputat în Polonia. Fiind ţară gazdă,  avantajul cunoaşterii arenelor şi sprijinul frenetic al publicului poate purta echipa spre o performanţă egală cu cele realizate în 1974 şi 1982. Grupa A pare una facilă, Grecia, Rusia şi Cehia fiind la acelaşi nivel fotbalistic. Polonia începe valul chiar în meciul de deschidere din 8 iunie contra Greciei. Urmează o partidă împotriva Rusiei, ambele având loc la Varşovia.Cehia va încerca să ţină piept tăvălugului băştinaşilor în ultima rundă a grupelor.

Vis împlinit pentru galben-albaştrii

Singura debutantă la Euro 2012 este una dintre ţările organizatoare, Ucraina. Anatoliy Tymoshchuk şi Andriy Shevchenko vor să-şi poarte echipa spre o performanţă nemaiîntâlnită.

Devenind stat independent, Ucraina dispută primul meci de fotbal sub denumirea curentă la data de 29 aprilie 1992. Au urmat mulţi ani în care vecinii nordici ai românilor au încercat să se afirme, calificându-se la Campionatul European.Participând în prima lor grupă de calificare, ucrainienii termină pe locul patru, acumulând 13 puncte din zece meciuri, ratând prezenţa la Europeanul englez din 1996.

Ucraina a strălucit în 2000. A cumulat 20 de puncte remizând de două ori cu proaspăta campioană mondială, Franţa, şi terminând la un punct în spatele locului care ducea direct la europeanul din Belgia şi Olanda. Locul doi pe care l-a obţinut în grupa de calificare a dus-o la baraj, acolo unde a întâlnit Slovenia. Din nefericire pentru ucrainieni, aceştia remizează la Kiev şi sunt înfrânţi la Ljubljana urmărind competiţia în faţa televizoarelor.

Anii 2004 şi 2008 au fost ani pe care ucrainienii vor să îi uite, pierzănd calificările şi de dăţile acestea. Singura partidă remarcabilă a fost cea din preliminariile Euro 2004 când înving viitoarea campioană europeană, Grecia, cu scorul de 2-0, golurile fiind marcate de Vorobey şi Voronin.

Deşi Tymoshchuk are cele mai multe prezenţe în echipa naţională(114), vedeta echipei este Andriy Shevchenko. Acesta şi-a început cariera în echipa naţională în 1995 şi în cele 105 partide a marcat 46 de goluri. Shevchenko a debutat la Dinamo Kiev, a jucat pe San Siro sub culorile lui AC Milan timp de şapte ani, a plăcut publicului englez timp de trei ani cât a luptat sub drapelul lui Chelsea, iar pe final de carieră, atacantul de 35 de ani s-a întors la prima iubire, Dinamo Kiev. Pe 14 decembrie 2004, ucrainianul primeşte ,,Balonul de Aur”, fiind desemnat cel mai bun jucător european.

Ucraina face parte din grupa D a Campionatului European ce se va disputa în Polonia şi Ucraina, alături de Suedia, Franţa şi Anglia. Debutul îl va face la Kievîn compania Suediei pe 11 iunie. Urmează patru zile mai târziu partida contra Franţei şi pe 19 iunie meciul contra Angliei; ultimele două vor avea loc la Donetsk.